Eurovision 2026 prin ochii câștigătoarelor concursului aniversar maib. „Nu oricând în viața de adult mai ai posibilitatea să te surprindă ceva și să-l privești cu ochi de copil”

Unele experiențe se măsoară în kilometri parcurși. Altele, în emoțiile pe care le aduni pe drum. Pentru Sofia Aramă, Cristina Danila și Corina Filipciuc, călătoria la Eurovision Song Contest 2026, oferită de maib cu ocazia aniversării a 35 de ani de activitate, a fost despre emoții și amintiri care vor rămâne și peste ani.

În luna mai, cele trei câștigătoare ale concursului „De ziua maib te ducem la Eurovision 2026, Viena” au ajuns în centrul unuia dintre cele mai urmărite spectacole muzicale din lume. Au văzut luminile scenei, au simțit energia zecilor de mii de spectatori și au descoperit că Eurovision nu este doar un concurs muzical, ci o experiență care se trăiește cu toate simțurile.

Pentru Sofia Aramă, emoția dominantă a fost un amestec de adrenalină și recunoștință.

„Cred că cea mai puternică emoție a fost un amestec de adrenalină și recunoștință. Adrenalină pentru că totul era foarte intens, cu multă energie și emoții. Recunoștință pentru că am realizat cât de rar este să fii parte dintr-un moment atât de mare și atât de extraordinar.”

Dintre toate momentele trăite la Viena, unul a rămas întipărit în memorie mai puternic decât oricare altul.

„Nu voi uita niciodată momentul în care a cântat Satoshi „Viva Moldova”. Toată sala striga tare: „Satoshi! Satoshi!”. Energia era, pur și simplu, incredibilă. În timpul piesei săream cu toții și cântam împreună cu artistul de parcă eram o singură echipă.”

A fost unul dintre acele momente rare în care spectacolul depășește scena și devine o experiență colectivă.

„Sincer, nici nu mă uitam la scenă sau la cum cânta. Doar auzeam ritmul și automat ne venea să sărim și să trăim momentul împreună cu el. După Eurovision chiar am simțit nevoia să mă uit liniștit la prestația lui, pentru că live eram prea prinși de atmosferă ca să observăm toate detaliile. Pentru mine a fost unul dintre acele momente în care uiți că ești la un show și simți doar bucurie și libertate.”

Pentru Cristina Danila, unul dintre cele mai memorabile momente nu s-a petrecut pe scenă, ci în culisele Eurovisionului.

„Cred că momentul pe care nu o să-l uit niciodată a fost atunci când eram în culise, în zona vestiarelor. La un moment dat mă pomenesc cu Satoshi chiar lângă mine. Din prima ne-am salutat cu un „high five” foarte prietenos și am început să discutăm de parcă ne cunoaștem dintotdeauna.”

Întâlnirea i-a oferit o perspectivă diferită asupra spectacolului și asupra oamenilor care îl fac posibil.

„M-a marcat foarte plăcut întâlnirea în sine și energia din jur. Toată echipa era atât de unită, de motivată și de entuziasmată, încât simțeai efectiv energia în aer. Era unul dintre acele momente în care îți dădea pielea de găină și îți amintea că anume tu ești unul dintre omuleții care au puținele ocazii de a face parte dintr-un proiect atât de mare precum Eurovision. M-am bucurat pur și simplu că sunt acolo, alături de oameni extraordinari.”

Călătoria i-a adus și o descoperire personală.

„Cred că cel mai interesant lucru pe care l-am descoperit despre mine este că pasiunile mele se schimbă, dar dorința de a descoperi lumea rămâne aceeași. Până acum, dacă vizitam o țară nouă, de cele mai multe ori o făceam pentru un maraton. Îmi planificam călătoriile în jurul curselor, al traseelor și al provocărilor sportive. În această călătorie mi-am dat seama că acum aș fi în stare să aleg o destinație doar pentru că acolo are loc Eurovisionul. Am descoperit că muzica și tot ce înseamnă universul Eurovision care nu se transmite la TV au devenit pentru mine mai mult decât trei ore de transmisie live. Au devenit o modalitate de a cunoaște munca enormă din spate, de a aduna amintiri și de a trăi clipa. O modalitate de a colecționa amintiri, emoții și experiențe.”

La rândul lor, Cristina Danila și Corina Filipciuc au descoperit că magia Eurovision nu stă doar în muzică, ci și în sentimentul de apartenență pe care îl creează. Mii de oameni din țări diferite, cu limbi și povești diferite, cântând împreună aceeași melodie și împărtășind aceleași emoții.

Pentru Corina Filipciuc, Eurovision a început cu liniștea.

Într-o sală plină de lumină, sunet și energie, primul ei impuls a fost să privească.

„Mi s-a confirmat ironia că apogeul bucuriei este atins prin forma plânsului. Primele 10-15 minute am stat tăcută, cu barba rezemată în palmă. La un moment dat, a devenit prea suspicios pentru însoțitoarea mea, care m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat?”. Atunci am dat năvală cu lacrimi, fiindcă eram recunoscătoare.”

„Nu oricând în viața de adult mai ai posibilitatea să te surprindă ceva și să-l privești cu ochi de copil. Scena aceea, glasurile, copilăria mea... toate s-au cumulat în lacrimi.”

A fost unul dintre acele momente rare în care timpul pare să stea pe loc, iar emoțiile se așază deasupra tuturor gândurilor.

Dar, așa cum se întâmplă la Eurovision, liniștea nu durează prea mult. Și atunci lacrimile au făcut loc zâmbetelor, iar recunoștința s-a transformat în bucuria pură de a trăi fiecare secundă a unui moment pe care îl va purta cu ea mult timp de acum înainte.

Poate că tocmai aceasta este esența Eurovision: un spectacol care adună într-un singur loc energie, emoție, diversitate și libertatea de a simți fără rezerve.

Prin concursul aniversar „De ziua maib te ducem la Eurovision 2026, Viena”, maib a oferit mai mult decât o călătorie și bilete la concert. A oferit amintiri care vor fi povestite ani la rând, momente care nu pot fi reproduse într-o fotografie și emoții care continuă să rezoneze mult după ce ultima notă muzicală s-a stins.

Pentru Sofia, Cristina și Corina, Eurovision 2026 nu va rămâne doar un eveniment la care au participat. Va rămâne povestea unui vis trăit pe viu. Împreună cu maib.